Tratamentul osteosclerozei la genunchi
Prognostic Osteonecrozanecroza avasculară, necroza ischemică sau necroza aseptică reprezintă moartea celulelor osoase de la nivelul osului datorată întreruperii fluxului sanguin.
Este caracterizată prin distrugerea structurilor osoase a traveelorosul fiind distrus, la acel nivel apărând durerea și pierderea funcției articulare. Necroza avasculară este asociată cu numeroase boli și afectează cel mai frecvent epifiza oaselor lungi precum capul femural, capul humeral și condilii femurali, însă mai rar, pot fi afectate și oasele mici. În practica clinică, cea mai frecventă este osteonecroza de cap femural asociată cu tratamentul tratamentul osteosclerozei la genunchi cu glucocorticoizi.
S-a decris însă recent și apariția osteonecrozei mandibulei în urma tratamentului prelungit cu bifosfonați, însă cazurile sunt rare precum rare sunt și cazurile de osteonecroză a umărului, genunchiului, carpului, tarsului și talusului. Diagnosticul timpuriu și intervenția cât mai rapidă pot amâna evoluția rapidă a bolii, osteonecroza nefiind o boală care se vindecă. În momentul în care articulația se distruge articulația coxo-femurală este cel mai frecvent afectată este neceară protezarea acesteia.
În lipsa tratamentului durează 5 ani până la distrugerea articulației. Pacienții aflați în tratament cu corticosteroizi și cei imunosupresați în vederea transplantului de organe au cel mai mare risc de a dezvolta osteonecroza.
Până la momentul actual osteonecroza de cap femural este de departe cea mai frecventă. În mod normal, orice porțiune de os distrus se va reface, osteoblastele construind os nou care să înlocuiască distrugerea.
Acest proces de regenerare a osului începe imediat după ce osul a fost lezat, fiind mecanismul principal de vindecare după fracturi dar și un mecanism fiziologic prin care osul se reînnoiește și rezistă forțelor de tracțiune.
În osteonecroză, procesul de osteogeneză și de vindecare este în general ineficient din cauza faptului că zona afectată este avasculară. Deși există o tentativă de creare de os nou, aceasta nu poate ține pas cu gradul ridicat de distrugere, traveele osoase prăbușindu-se mult mai repede decât timpul necesar pentru a se crea travee osoase noi.
Dacă osteonecroza nu este tratată, boala progresează, osul se prăbușește și articulația vecină se distruge apărând durerea și artrita. Cea mai frecventă localizare este la nivelul șoldului necroza aseptică de cap femural articulațiile doare ce să facă acasă, alte localizări posibile fiind la nivelul oaselor tratamentul osteosclerozei la genunchi, oboseala palpitații cardiace, femurului, oaselor metacarpiene, mandibulei și humerusului.
În Statele Unite ale Americii, aproximativ La momentul actual există de cazuri de osteonecroză a mandibulei asociată cu utilizarea de bifosfonați, însă majoritatea pacienților cu acest diagnostic prezentau și alți factori de risc precum existența unui cancer. Un studiu Japonez arată că cele mai multe cazuri de osteonecroză sunt asociate cu utilizarea de corticosteroizi, urmând ca frecvență osteonecroza secundară abuzului cronic de alcool.
Morbiditatea asociată cu osteonecroza șoldului este mare întrucât gradul de handicap lăsat de această boală este semnificativ.
Osteoscleroza este afectiunea foarte rara care apare in urma cresterii dentistatii osoase. Acest lucru se poate petrece atat din cauza ca densitatea osoasa este sporita din diferite cauze, cat si pentru ca reabsorbtia osoasa este deficitara. Atunci cand densitatea osoasa este sporita, oasele isi pierd complet flexibilitatea, devenind predispuse fracturilor osoase.
Datorită fragilității osului, majoritatea tratamentul osteosclerozei la genunchi cu osteonecroză de șold avansată vor necesita mai multe intervenții pentru protezare de șold de-a lungul vieții.
Osteonecroza este asociată cu anemia falciformă care apare mai frecvent la populația mediteraneană, prin urmare în această zonă numărul cazurilor de osteonecroză este mai crescut. Osteonecroza este mai frecventă la bărbați, cu raportul de frecvență bărbați: femei de Osteonecroza afectează oasele cu aport sanguin terminal de la nivelul unui singur vas de sânge precum capul femural, oasele carpiene, talusul și humerusul.
Aceste oase au o circulație colaterală slab dezvoltată și înteruperea fluxului vascular va determina necroza măduvei osoase și a corticalei.
Patogenia osteonecrozei este multifactorială, pacienții prezentând în general mai mult de un factor de risc pentru această boală. Osteonecroza se dezvoltă prin următoarele mecanisme: 1. Ocluzia unui vas de sânge cu întreruperea aportului se sânge către os cauzată fie de un traumatism direct precum fractura sau tratamentul osteosclerozei la genunchi sau de un stres non-traumatic reprezentat de compresia asupra osului realizată de o tumoră benignă sau malignă.
Anomalile metabolismului lipidic cu creșterea trigliceridelor serice duce la depunerea de lipide la nicelul capului femural determinând hipertensiune la acel nivel și ischemie. Pe modelele animale s-a dovedit că administrarea de medicamente hipolipemiante oprește acest proces. Coagularea intravasculară și bolile de coagulare au implicație directă în patogenia necrozei avasculare. Coagularea intravasculară este un eveniment secundar determinat de o anumită boală sau anomalie metabolică precum trombofilia familială, hipercolesterolemiarejetul de grefă după transplant, sepsisulcancerul generalizat sau sarcina.
Vindecarea osului după un traumatism sau după un tratamentul osteosclerozei la genunchi de necroză post-traumatica presupune acumularea de osteoclaste, osteoblaste, histiocite și crearea de noi vase.
Ortopedie si traumatologie
Osteoblastele construiesc un nou os determinând uneori cicatrici care împiedică dezvoltarea unei rețele normale de vascularizație, acest lucru ducând la remodelare osoasă defectuoasă și la afectarea funcției articulare.
La pacienții cu transplant renal și la pacienții în tratament cronic cu glucocorticoizi sau care consumă alcool în cantități mari s-a tratamentul osteosclerozei la genunchi moartea osteocitelor.
Stress-ul mecanic și compresia excesivă prin efort fizic ce presupune ridicarea de greutăți a fost asociată cu creștera incidenței necrozei avasculare de cap femural la pacienții care prezintă și alți factori de risc pentru această boală. Circulația la nivelul capului femural este asigurată din ramurile vaselor mediale și circumflexe care se desprind din artera femurală. Ramurile retinaculare sunt cele mai importante.
O altă arteră care asigură fluxul sanguin în articulația coxo-femurală este artera obturatorie. Tratamentul prelungit cu steroizi precum prednisonul. Corticosteroizii sunt utilizați pe scară largă în tratamentul bolilor inflamatorii precum lupusul eritematos sistemicartrita reumatoidă, bolile inflamatorii intestinaleastmul sever și vasculitele. Studiile arată că tratamentul îndelungat cu corticoizi administrați pe cale orală sau intravenoasă este asociat cu necroza avasculară, în special cea de cap femural.
Tratamentul osteosclerozei la genunchi toți pacienții aflați în tratament cu corticosteroizi dezvoltă osteonecroză.
Însă la cei la care apare osteonecroza se presupune că steroidul afectează metabolismul lipidic împiedicând sau încetinind beta-oxidarea lipidelor. Prin urmare are loc acumularea de lipide la nivelul vaselor de sânge cauzând apariția de plăci de aterom care îngustează lumenul vasului, astfel reducându-se fluxul de sânge care ajunge la os.
Există studii care sugerează că osteonecroza asociată cu tratamentul cu corticosteroizi este mult mai severă și afectează în general ambele șolduri, comparativ cu tratamentul osteosclerozei la genunchi cauzată de alți factori de risc care afectează numai o singură articulație coxo-femurală. Abuzul de alcool este o altă cauză frecventă de osteonecroză tot datorită interferenței cu metabolismul lipidic, apărând astfel mult mai rapid plăci de aterom care blochează aportul de sânge către os.
Traumatismele precum fracturile osoase, dizlocațiile articulare și traumatismele articulare directe determină afectarea vascularizației cu lezarea vaselor de sânge. Acest lucru poate duce la scăderea fluxului sanguin către os și la dezvoltarea osteonecrozei traumatice. Studiile arată că dizlocarea articulației coxo-femurale și fractura de șold sunt factorii de risc numărul unu pentru dezvoltarea osteonecrozei.
Infarctul osos – cauze, simptome, consecinte si tratament | vopseadehaine.ro
Radioterapia, chimioterapia și imunosupresia asociată cu transplantul de organe în special cu transplantul renal sunt alți factori de risc care pot determina apariția osteonecrozei.
Osteonecroza este de asemena asociată și cu o mulțime de boli tratamentul osteosclerozei la genunchi afecțiuni precum lupusul eritematos sistemic cu sau fără sindrom antifosfolipidiccancerul prin infiltrarea măduvei osoase cu celule tumorale, histiocitom fibros malignboli ale sângelui precum anemia falciformă și hemoglobinopatiile, boli ortopedice precum displazia congenitală de șold, osteomielita și boala Legg- Calve- Pethes, infecția cu HIVboala Gaucherboala Calsson, gutasarcina, tratamentul cu bifosfonați, vasculitele, osteoartrita și osteoporoza.
Simptomele sunt localizate în funcție de articulația afectată. Osteonecroza zonei medulare a osului este în general asimptomatică, în timp ce infarctele ce au loc în oasele mici ale mâinilor și picoarelor sunt de cele mai multe ori simptomatice. Durerea în articulația afectată este cel mai frecvent simptom al osteonecrozei, indiferent de localizare. Pacienții cu osteonecroză de cap femural prezintă în general durere în șold și în zona inghinală care crește în intensitate la efectuarea de efort fizic sau la ridicarea de greutăți.
Durerea poate fi de intensitate medie dar pe măsură ce progresează tratamentul osteosclerozei la genunchi crește și intensitatea durerii. În general apare în repaus și se poate exacerba în timpul nopții. Infarctele de ampitudine foarte mare precum cele asociate cu boala Gaucher și cu hemoglobinopatiile sunt asociate cu durere foarte severă. Tratamentul osteosclerozei la genunchi examenul clinic semnele observate de clinician depind de gravitatea bolii.
La debutul osteonecrozei examenul clinic poate fi perfect normal însă odată ce boala progresează, funcția articulară se deteriorează și pacientul poate începe să meargă șchiopătat tratamentul osteosclerozei la genunchi cazul în care osteonecroza se localizează la șold.
Osteonecroza dezvoltată în articulațiile care nu sunt foarte solicitate sau care nu trebuie să suporte greutatea corpului nu cauzează un grad atât de mare de handicap. Pacienții pot prezenta un grad crescut de sensibilitate la palparea articulației afectate, atât mișcările active cât și mișcările pasive în articulație fiind limitate și dureroase.
Poate apărea și deficitul neurologic în cazul în care un nerv este comprimat în articulația afectată datorită necrozei tratamentul osteosclerozei la genunchi ad eformării oaselor.
Există un risc crescut de apariție a osteosclerozei: Cu boala Albers-Schönberg, tumori de fluoroză, saturnism, sân, prostată și bronhii; În prezența altor afecțiuni ale articulațiilor și oaselor; Cu o schimbare scăzută a nivelului de hormoni în timpul menopauzei sau doar cu îmbătrânire; Cu o sarcină foarte gravă asupra articulațiilor; În caz de rănire comună; Tratamentul osteosclerozei la genunchi greutate excesivă, obezitate; În caz de otrăvire cu metale grele și componente chimice; Dacă există inflamație în organism; Cu neoplasme benigne și maligne; Cu fracturi ale unei anumite părți a corpului; Cu dietă necorespunzătoare absorbția unei cantități mari de alimente dăunătoare ; Cu tulburări metabolice metabolism ; Cu boală de marmură, osteopoțilii și melorestenoză. Tipuri de osteoscleroză Pe lângă divizarea osteosclerozei în funcție de forme patologice și fiziologice, care apare în timpul creșterii oaseloreste împărțită și din alte motive. Prin numărul și volumul oaselor afectate: În consecință, osteoscleroza focală afectează cea mai mică suprafață de țesut și sistemică - întregul corp.
Osteonecroza avansată se prezintă cu deformări articulare majore și cu atrofie musculară datorită inactivității cauzate de durere intensă la orice încercare de mobilizare a articulației respective. Pacienții cu osteonecroză de șold sunt în general bărbați cu vârsta peste 60 de ani care se prezintă la medic din cauza apariției durerii la nivelul zonei inghinale și fesiere, durere care este intensă, se accentuează cu mobilizarea articulației și se amplifică pe durata nopții.
Pacienții prezintă limintarea mișcărilor în articulația coxo-femurală fiind afectate flexia și extensia, însă cea mai mare durere apare în momentul efectuării rotației interne. Diagnosticul diferențial al osteonecrozei se face în principal cu osteoartrita și cu osteoporoza.
Se pot efectua însă teste pentru evaluarea factorilor de risc precum un profil lipidic trigliceride, colesterol HDL, colesterol LDLo coagulogramă și screening-ul pentru coagulopatii deficitul de proteină C, deficitul de proteină S și boala factorului V Leiden.
O hemoleucogramă este utilă pentru evaluarea unei anemii care poate contraindica intervenția chirurgicală, unei infecții apare leucocitoza sau unei probleme de coagulare apar tromobcitoza sau trombocitopenia.
Testele imagistice utilizate în diagnosticul și evaluarea evoluției osteonecrozei sunt următoarele: 1. Radiografia plană nu detectează modificările fine ale osului ce caracterizează debutul bolii.
Însă în boala mai avansată, radiografia detectează scleroza osoasă și schimbările de densitate. În ultimul stadiu deformările osoase precum tratamentul osteosclerozei la genunchi capului femural sunt evidente. Pentru detectarea și diagnosticarea bolii la debut este indicat RMN-ul. Pe radiografie nu se observă zona necrozată ci răspunsul osului sănătos la necroză și microfracturile determinate de slăbirea osului.
Specificitatea acestei investigații este de asemenea foarte ridicată.
Prevenirea osteoporozei printr-un stil de viata sanatos
Utilizarea substanței de contrast cu gadolinium facilitează detecția timpurie a bolii. Modificările RMN presupun scăderea intensității semnalului în regiunea subcondrală și creșterea intensității în T1 și T2 sugerând existența edemului. Următorul stadiu este reprezentat de apariția unei zone reactive ce arată tratamentul osteosclerozei la genunchi refacerii zonei osoase afectate de necroză prin intervenția osului sănătos. Intensitatea este scăzută în T1 și crescută în T2.
Acest aspect imagistic este caracteristic pentru osteonecroză, în acest moment putându-se stabili cu certitudine diagnosticul. Osteonecroza este caracterizată pe RMN prin deformarea suprafeței articulare și prin calcificări, aceste modificări fiind vizibile foarte clar și pe radiografia plană și pe scanările CT. Scintigrafia osoasă cu radionuclizi este mai sensibilă decât radiografia în detectarea stadiilor incipiente de osteonecroză întrucât în acele stadii activitatea osteoblastică și fluxul de sânge cresc compensator în vederea reparării zonei afectate de necroză.
Prin urmare se va vedea o zonă centrală de captare redusă a substanței radioactive, înconjurată de o zonă de captare crescută. Scintigrafia osoasă are însă câteva dezavantaje precum acela că nu este atât de sensibilă precum RMN-ul în tratamentul osteosclerozei la genunchi timpurii de boală și imaginile sunt nespecifice, rezultatele fiind dificil de interpretat dacă boala este bilaterală, întrucât în cazul în care osteonecroza se dezvoltă unilateral, partea sănătoasă poate fi folosită drept comparație.
Computer-tomografia evidențiază scleroza porțiunii centrale a capului femural care sugerează tratamentul osteosclerozei la genunchi necrozei, acest aspect fiind numit semnul asteriscului. Cel mai ușor tratamentul osteosclerozei la genunchi observă anomaliile care apar în partea anterioară a capului femural. Scanarea CT este o modalitate bună pentru evaluarea extinderii bolii și a calcificărilor, dar nu este la fel de sensibilă ca RMN-ul.
Biopsia osoasă poate ajuta la stabilirea diagnosticului de osteonecroză dar nu este recomandată de rutină deoarece RMN-ul poate stabili un diagnostic încă din fazele incipiente de boală. Țesutul de analiză este în general obținut chirurgical în timpul operației pentru înlocuirea de șold cea mai frecventă procedură de tratament pentru osteonecroză întrucât osteonecroza se dezvoltă cel mai frecvent la nivelul șoldului, rar realizându-se biopsii din alte zone deși se poate face și o biopsie diagnostică, dar mai rar.
Modificările histologice se observă atât la nivelul osului cortical cât și la nivelul măduvei osoase. Osteocitele necrozate au nuclei picnotici. Apare edemul interstițial. Necroza osului cortical este urmată de un proces regenerativ reactiv în țesuturile vecine.
Osteoscleroza: cauze, simptome & tratament
Creșterea activității osteoclastice înlătură mare parte din țesutul necrotic iar osteoblastele crează os nou însă crearea de os nou nu poate ține pasul cu necroza ce avansează treptat. Leziunile medulare de necroză sunt în general extinse.
Edemul, hemoragia, fibriloreticuloza și hipocelularitatea sunt caracteristice.
Adipocitele normal prezente în măduva osoasă sunt înlocuite cu detritus format din celule eozinofile resturi celulare. Punctul critic al evoluției osteonecrozei de cap femural este reprezentat de prăbușirea cortexului capului femural.
Înainte de prăbușirea osului, recuperarea completă tratamentul osteosclerozei la genunchi posibilă însă după prăbușirea capului femural nu se mai poate recupera complet. Stadiile osteonecrozei sunt următoarele: Stadiul 0 - pacientul este asimptomatic, investigațiile imagistice sunt fără modificări însă osteonecroza se poate pune în evidență anatomopatologic.
Stadiul I - pacientul poate fi sau nu simptomatic, pe radiografie și pe computer-tomografie nu se văd modificări concludente în timp ce pe RMN se observă modificări sugestive pentru osteonecroză. Anatomopatologic se stabilește diagnosticul de certitudine.
Stadiul II - pacientul este simptomatic. Radiografia plană este anormală evidențiind osteopenie, osteoscleroză sau chisturi osoaseiar RMN-ul prezintă modificări specifice.
Stadiul III - pacientul este simptomatic. Radiografia plană arată colapsul osului subcondral. Forma capului femural este în general păstrată și apare normal pe radiografii și pe scanarea CT. Stadiul IV - aplatizarea sau prăbușirea capului femural cu neregularitatea suprafeței articulare. Computer Tomografia pune modificările în evidență mult mai bine decât radiografia plană.
Stadiul V - radiografia plană evidențiază îngustarea spațiului articular cu osteoartrită și tratamentul osteosclerozei la genunchi acetabulului. Apar osteofitele marginale. Stadiul VI - distrugerea capului femural și a articulației coxo-femurale. Nu a fost descoperit încă niciun medicamet care să prevină sau să stopeze complet evoluția bolii. Înainte de începerea tratamentului pentru osteonecroză, trebuie făcut un diagnostic diferențial riguros, eliminându-se boli precum osteomielita și tumorile osoase.
Osteoscleroza tratament
Metodele de tratament medical pentru osteonecroză sunt următoarele: 1. Evitarea suprasolicitării articulației respective cu tratamentul osteosclerozei la genunchi bastonului, cârjelor sau a unui premergător.
- Sunt tânăr și deja mă doare articulațiile
- Tratament vascular și articular
- Osteoscleroza » Secțiunea: Forum medical
- Osteoscleroza: cauze, simptome & tratament
- Osteoscleroza - cauze, simptome și tratament - Cifoză -
- Pastrascu Georgiana Domnitamedic primar de recuperare, cu peste 15 ani de experienta in domeniul reabilitarii medicale.
- Cum să luați condroitină și glucozamină
- Modificări în formă de sechestrare și cavități; În țesutul articular: Acest soi se numește osteoscleroză subchondrală.
Prin oprirea suprasolicitării articulației și durerea se diminuează. Aceste metode sunt de asemenea prescrise în perioada dintre stabilirea concretă a diagnosticului și programarea procedurii chirurgicale de înlocuire a articulației.
Limitarea greutății dispuse pe articulație joacă un rol important și în limitarea progresiei bolii însă numai limitarea greutății fără aplicarea unei alte metode de tratament nu stopează evoluția bolii, afecțiunea progresând pe măsura trecerii timpului. Până la momentul actual nu s-a stabilit un protocol de tratament medicamentos în osteonecroză deoarece nu există încă niciun medicament care să prevină sau să stopeze complet evoluția bolii.
Cea mai importantă este prevenirea expunerii pacientului la factorii de risc pentru osteonecroză sau eliminarea acestor factori de risc odată ce boala s-a dezvoltat. Medicamentele hipolipemiante sunt folosite în tratament deoarece se crede tratamentul osteosclerozei la genunchi osteonecroza este asociată cu anomalii ale metabolismului lipidic ce determină creșterea numărului de celule adipoase în măduva osoasă a osului afectat.
O altă teorie susține că celulele osoase devin supraîcărcate cu grăsime, ceea ce duce la moartea acestora sau la proasta lor funcționare.
